• Constă în vânzarea accelerată, la preț redus, a stocului de mărfuri sezoniere noi sau folosite/de ocazie dintr-o structură de vânzare cu amănuntul.

• Vânzarea de soldare trebuie precedată sau însoțită de publicitate. Formularul notificării vânzării de soldare se completează în două exemplare, un exemplar fiind depus/transmis la primăria de la structura de vânzare, iar al doilea exemplar se păstrează la sediul structurii de vânzare, împreună cu confirmarea de primire dacă este cazul.

• Spre deosebire de vânzarea de lichidare, în cazul vânzării de soldare, lista de inventar pentru produsele de soldat va fi completată și păstrată la sediul structurii de vânzare pentru a putea fi prezentată organelor de control, nefiind necesară depunerea/transmiterea acesteia și la primărie.

• Pot fi supuse soldării numai produsele nealimentare a căror desfacere are caracter sezonier, cum ar fi: confecții, tricotaje, încălțăminte, articole de sport, cosmetice, aparate de încălzire/climatizare, ventilatoare și alte produse similare.

• Produsele supuse soldării trebuie depozitate separat de celelalte produse și trebuie vândute:
  • în raioane/spații special amenajate pentru soldare;
  • în cadrul acelorași raioane, caz în care trebuie bine individualizate.

• Se pot efectua numai în cursul a două perioade pe an, cu o durată maximă de câte 45 de zile fiecare, cu condiția ca produsele propuse pentru soldare să fie oferite spre vânzare în mod obișnuit înaintea acestei date. Este interzisă în mod expres anunțarea unei soldări în alte cazuri și alte condiții decât acestea.

• Perioadele de soldare pot fi stabilite de comerciant între următoarele perioade:
  • 15 ianuarie-15 aprilie inclusiv, pentru produsele de toamnă-iarnă;
  • 1 august-31 octombrie inclusiv, pentru produsele de primăvara-vară.

• Orice anunț sau altă formă de publicitate privind soldarea trebuie să specifice în mod obligatoriu data de debut a soldării, durata acesteia și sortimentul de mărfuri supus soldării, dacă vânzarea nu privește toate produsele din structura de vânzare.

• Soldarea va avea loc în mod obligatoriu în structurile de vânzare în care produsele erau vândute în mod obișnuit.

Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/sD1VpeflHBY

Constă în vânzarea accelerată, la preț redus, a totalității sau numai a unei părți din stocul de produse dintr-o structură de vânzare cu amănuntul, într-una dintre următoarele cazuri:

1. încetarea definitivă a activității comerciantului.
2. schimbarea proprietarului/chiriașului/mandatarului care exploatează structura de vânzare; această regulă nu se aplică dacă structura de vânzare este vândută/închiriată/cedată unei persoane juridice administrate de proprietarul inițial sau în care acesta este acționar. Acest caz se aplică comerciantului care preia exploatarea unei structuri de vânzare, inclusiv a stocului de mărfuri, și care nu dorește să vândă aceeași gamă de produse. Lichidarea poate avea loc doar cu privire la produsele preluate de la fostul comerciant, iar produsele cumpărate în perioada de lichidare de cel care a preluat structura de vânzare nu pot fi lichidate.
3. încetarea din proprie inițiativă a activității comerciantului în structura de vânzare respectivă.
4. încetarea activității ca urmare a anulării contractului de închiriere/mandat, în baza unei hotărâri judecătorești definitive/hotărâri judecătorești de evacuare silită.
5. întreruperea activității comerciale sezoniere pentru o perioadă de cel puțin 5 luni de la momentul finalizării lichidării.
6. schimbarea profilului structurii de vânzare (când comerciantul decide să schimbe complet obiectul de activitate), inclusiv schimbarea/suspendarea unei activități din structura de vânzare (când comerciantul decide să înlocuiască produsele vândute în unul sau mai multe raioane din cadrul structurii de vânzare cu alte produse).
7. modificarea condițiilor de exploatare a suprafeței de vânzare, dacă lucrările depășesc 30 de zile, sunt efectuate în interiorul acesteia și structura de vânzare este închisă accesului consumatorilor în toată această perioadă. Trebuie menționat că lucrările de igienizare sau renovare care nu aduc modificări structurii de vânzare nu justifică vânzarea de lichidare.
8. încetarea/anularea unui contract de distribuție cu clauză de aprovizionare exclusivă, dacă aceasta duce la modificarea condițiilor de exercitare a activității.
9. vânzarea stocului de produse către moștenitorii legali ai comerciantului defunct, atunci când intervine decesul comerciantului persoană fizică sau asociat unic și moștenitorii legali nu doresc să continue activitatea acestuia.
10. deteriorarea gravă a stocului de produse alimentare ca urmare a unor calamități (inundație, cutremur, incendiu etc.) sau acte de vandalism, cu condiția ca aceste produse să fie sigure pentru viața, sănătatea și securitatea consumatorilor.

Aspecte privind procedura:

• Este supusă notificării în baza unui inventar detaliat al mărfurilor de lichidat la primăria de la structura de vânzare, cu cel puțin 15 zile sau 5 zile înainte de începerea vânzărilor de lichidare, în funcție de situația care justifică acest tip de vânzare.
• Formularul notificării se adresează primarului și se depune la primăria de la structura de vânzare. Notificarea și lista de inventar se completează în câte două exemplare, un exemplar fiind depus/transmis la primărie, iar al doilea se păstrează la sediul structurii de vânzare, împreună cu confirmarea de primire de la primărie, dacă este cazul.
• Perioada pentru care se notifică vânzarea de lichidare poate fi de 90 de zile, 60 de zile sau 15 zile, în funcție de situația care justifică acest tip de vânzare.
• La cererea organelor competente, comerciantul are obligația de a prezenta documentele legale care dovedesc unul dintre cazurile prevăzute mai sus în termen de 10 zile de la finalizarea lichidărilor. Prin excepție, termenul este de 45 de zile atunci când lichidarea este justificată de lucrări de amenajare sau de încetarea contractului de distribuție cu clauză de aprovizionare exclusivă.

Documentele justificative sunt, după caz:

1. declarație pe propria răspundere, inclusă în notificarea vânzărilor de lichidare, în cazul:
   • încetării definitive a activității comerciantului;
   • încetării din proprie inițiativă a activității comerciantului;
   • întreruperii activității comerciale sezoniere pentru o perioadă de cel puțin 5 luni;
   • schimbării profilului structurii de vânzare;
   • suspendării sau înlocuirii unei activități comerciale;
   • vânzării stocului de produse către moștenitorii legali ai comerciantului defunct;
   • calamităților.
2. declarație pe propria răspundere, inclusă în notificarea vânzărilor de lichidare, însoțită de actele de constatare emise de autoritățile competente care să ateste deteriorarea, în cazul:
   • actelor de vandalism.
3. declarație pe propria răspundere, inclusă în notificarea vânzărilor de lichidare, însoțită de contractul/contractele de vânzare-cumpărate/închiriere/mandat, în cazul:
   • schimbării proprietarului/chiriașului/mandatarului care exploatează structura de vânzare.
4. declarație pe propria răspundere, inclusă în notificarea vânzărilor de lichidare, însoțită de devizul pentru lucrările de transformare și amenajare, în cazul:
   • modificării condițiilor de exploatare a suprafeței de vânzare.
5. declarație pe propria răspundere, inclusă în notificarea vânzărilor de lichidare, însoțită de contractul de distribuție/documentul care reziliază contractul de distribuție/contractul de franciză, după caz, în situația:
   • încetării unui contract de distribuție cu clauză de aprovizionare exclusivă care duce la modificarea condițiilor de exercitare a activității.
6. hotărârea judecătorească definitivă/hotărârea judecătorească de evacuare silită, contractul de închiriere/mandat, însoțit de procesul-verbal de predare a structurii de vânzare, după caz, în situația:
   • încetării activității ca urmare a anulării contractului de închiriere/mandat, în baza unei hotărâri judecătorești definitive/hotărâri judecătorești de evacuare silită.

Observații finale:

• Orice anunț sau formă de publicitate privind lichidările trebuie să menționeze în mod obligatoriu data de debut, durata acesteia și sortimentul de mărfuri supus vânzării.

• Pe durata lichidării se pot lichida numai produsele înscrise în lista de inventar, aflate în stocul unității la data depunerii notificării. În acest sens, stocul este format din produsele expuse în spațiile de vânzare și cele aflate în depozitele acesteia. Nu vor fi incluse în acest stoc produsele aflate în antrepozite sau în depozitele situate în afara structurii de vânzare, chiar dacă pentru acestea a fost efectuată notificarea.

• Pot fi lichidate doar produsele a căror contravaloare a fost achitată la data depunerii notificării/emiterii hotărârii judecătorești/survenirii evenimentelor care justifică astfel de vânzări.

• Lichidările trebuie să aibă loc în structura de vânzare în care produsele au fost vândute în mod obișnuit, cu excepția cazurilor care justifică lichidarea descrise la pct. 3, pct. 4 și pct. 10. Produsele ce fac obiectul lichidării și care reprezintă doar o parte a stocului de produse trebuie depozitate separat și trebuie comercializate într-un raion/spațiu distinct.

Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/5OfPf3_u_2c

1. Reducerea de preț trebuie raportată la prețul de referință practicat în acel spațiu de vânzare pentru produsele/serviciile identice. Prețul de referință reprezintă cel mai scăzut preț practicat în acel spațiu de vânzare în ultimele 30 de zile, înainte de data aplicării prețului redus.

2. Orice anunț de reducere de prețuri trebuie să se adreseze ansamblului consumatorilor și să indice în cifre o reducere în raport cu prețurile de referință, cu excepția:

• publicităților comparative de preț;
• anunțurilor publicitare exclusiv literare, care nu conțin cifre;
• anunțurilor de preț de lansare a unui nou produs pe piață;
• anunțurilor publicitare orale efectuate exclusiv în interiorul magazinului pentru reduceri de prețuri la un anumit raion, pentru o foarte scurtă perioadă a unei zile de vânzare.

3. Orice anunț de reducere de prețuri trebuie să precizeze:

• reducerea efectivă în raport cu prețul de referință;
• produsele/serviciile sau categoriile de produse/servicii la care se referă anunțul;
• perioada pentru care produsele/serviciile sunt oferite la preț redus. În cazul lichidărilor/soldărilor/vânzărilor promoționale această condiție este îndeplinită și dacă este utilizată mențiunea ”până la epuizarea stocului”.

4. Referitor la publicitatea prin catalog și la ofertele de reducere de prețuri, în cazul vânzării prin corespondență, se prevede că acestea sunt valabile numai până la epuizarea stocurilor, cu condiția ca această mențiune să figureze vizibil și lizibil în catalog.

5. Anunțul de reducere de preț exprimată în valoare absolută sau în procent, trebuie efectuat vizibil, lizibil și fără echivoc pentru fiecare produs/grupă de produse identice, astfel:

• fie prin menționarea noului preț lângă prețul anterior, barat.
• fie prin mențiunile ”preț nou”, ”preț vechi” lângă sumele corespunzătoare.
• fie prin menționarea procentului de reducere și a prețului nou care apare lângă prețul anterior, barat.

Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/kTd2PvtqE_o

Vânzările cu preț redus sunt reglementate de Ordonanța Nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață. Conform acestui act normativ, vânzările cu preț redus sunt următoarele:

1. Vânzare de lichidare:

• constă în vânzarea accelerată a totalității sau numai a unei părți din stocul de produse dintr-o structură de vânzare cu amănuntul.
• trebuie anunțată sub denumirea de ”lichidare”.
• trebuie însoțită sau precedată de publicitate.
• se poate realiza în cazurile prevăzute în mod expres de lege.
• sunt supuse notificării în baza unui inventar detaliat al mărfurilor de lichidat la primăria de la structura de vânzare.

2. Vânzare de soldare

• constă în vânzarea accelerată a stocului de mărfuri sezoniere noi sau folosite/de ocazie dintr-o structură de vânzare cu amănuntul.
• trebuie anunțată sub denumirea de ”soldare/soldări/solduri”.
• trebuie însoțită sau precedată de publicitate.

3. Vânzări efectuate în structuri de vânzare denumite magazin de fabrică sau depozit de fabrică:

• sunt efectuate de producători care desfac direct produsele lor consumatorilor, fără a fi implicați intermediari.
• aceste vânzări nu sunt supuse notificării.
• se referă la: produse care nu au fost oferite anterior spre vânzare din cauza defectelor de fabricație; produse care fac obiectul retururilor din rețeaua comercială; stocul din producția sezonului anterior rămas nevândut.
• pot fi efectuate în magazine de prezentare și desfacere deschise publicului, cu condiția ca stocul de astfel de mărfuri să fie individualizat și separat de celelalte produse.
• pot fi efectuate și în depozite/spații special amenajate în acest scop în cadrul unităților de producție, cu condiția ca acestea să fie deschise publicului și să nu se adreseze doar angajaților producătorului.

4. Vânzări promoționale:

• se referă la vânzări cu amănuntul/cash and carry/prestări servicii de piață.
• pot avea loc în orice perioadă a anului.
• aceste vânzări nu sunt supuse notificării.
• trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
  • să nu fie efectuate în pierdere;
  • să se refere la produse disponibile/reaprovizionabile sau servicii vândute/prestate în mod normal;
  • produsele și serviciile trebuie să existe la vânzare pe durata întregii perioade anunțate sau comerciantul va informa consumatorii că oferta este valabilă doar în limita stocului disponibil.

5. Vânzări ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, după ce evenimentul a trecut și este evident că produsele respective nu mai pot fi vândute în condiții comerciale normale:

• se referă la produse care se comercializează cu ocazia unor sărbători (de exemplu: jucării tematice, globuri/ornamente pentru pomul de Crăciun; mărțișoare/alte produse personalizate pentru ziua de 1 sau 8 Martie; produse specifice sărbătorilor de Paști etc.)
• se referă la produse care se comercializează cu ocazia unor manifestări culturale/sportive (de exemplu: produse inscripționate cu diverse însemne care fac referire la acel eveniment).

6. Vânzări ale produselor care într-o perioadă de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vândute.

7. Vânzări accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare rapidă sau a căror conservare nu mai poate fi asigurată până la limita termenului de valabilitate:

• se referă la produse agroalimentare și horticole care sunt amenințate de o alterare rapidă datorită apropierii datei de depășire a termenului de valabilitate sau a datei durabilității minimale.
• produse agroalimentare perisabile care trebuie păstrate în spații frigorifice și a căror conservare nu poate fi asigurată până la împlinirea termenului de valabilitate datorită defectării acestor spații din cauze obiective.
• unele produse nealimentare (de exemplu: lacuri, vopsele când se apropie data de depășire a termenului de valabilitate și sunt susceptibile de deteriorare rapidă).

8. Vânzarea unui produs la preț aliniat la cel legal practicat de ceilalți comercianți din aceeași zonă comercială, pentru același produs, determinat de mediul concurențial.

9. Vânzarea produselor cu caracteristici identice ale căror prețuri de reaprovizionare s-au diminuat.

Este interzisă oferirea sau vânzarea produselor în pierdere cu excepția situațiilor prevăzute la pct. 1-3, 5-9 (art. 16 lit. a)-c), e)-i) din Ordonanța Nr. 99/2000), precum și în cazul produselor aflate în pachete de servicii. Vânzarea în pierdere este orice vânzare la preț egal sau inferior prețului de achiziție. Costul de achiziție este egal cu prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în starea de utilitate/intrarea în gestiune.

Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/t0C0-B8y8Dk

Publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă beneficiază de o reglementare expresă și detaliată, fiind reglementate de Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și comparativă.

Un prim aspect important este reprezentat de faptul că Legea mai sus menționată a abrogat dispozițiile referitoare la publicitatea înșelătoare din Legea nr. 148/2000 privind publicitatea.

În primul rând trebuie stabilite scopul, domeniul de aplicare și semnificația unor termeni și expresii din Legea nr. 158/2008.

Scopul Legii privind publicitatea înșelătoare și comparativă este acela de a asigura protecția comercianților împotriva publicității înșelătoare și a consecințelor defavorabile ale acesteia și de a stabili condițiile în care publicitatea comparativă este permisă. Dispozițiile acestei Legi se aplică conținutului materialelor publicitare și mesajelor publicitare, oricare ar fi mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informației.

În sensul Legii nr. 158/2008, publicitatea reprezintă orice formă de prezentare a unei activități comerciale, industriale, artizanale sau liberale, în scopul promovării vânzării de bunuri sau servicii, inclusiv de bunuri imobile și drepturi și obligații. De principiu, Legea privind publicitatea prevede că publicitatea trebuie să fie decentă, corectă și să fie elaborată în spiritul responsabilității sociale. Comerciantul este definit drept persoana fizică sau juridică care acționează în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală, precum și orice persoană care acționează în numele sau pe seama comerciantului.

Referitor la publicitatea înșelătoare, Legea prevede drept condiții ale acesteia următoarele:

• să inducă sau să fie aptă să inducă în eroare persoanele cărora i se adresează sau care iau contact cu aceasta, prin orice mod, inclusiv prin modul de prezentare;
• să poată afecta comportamentul economic al persoanelor mai sus menționate sau să prejudicieze ori să fie aptă să prejudicieze un concurent, drept consecință a caracterului înșelător.

Se prevede în mod expres că publicitatea înșelătoare este interzisă, fiind stabilite și criteriile pe baza cărora se poate stabili caracterul înșelător al publicității. În acest sens trebuie luate în considerare în special informațiile conținute de aceasta referitoare la următoarele:

• caracteristicile bunurilor sau serviciilor (disponibilitatea, natura, modul de execuție, compoziția, metoda / data de fabricație, dacă acestea corespund scopului lor, destinația, cantitatea, originea, rezultatele așteptate ca urmare a utilizării lor, rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor / controalelor efectuate asupra lor);
• prețul / modul de calcul al acestuia și condițiile în care se distribuie bunurile și serviciile;
• natura, atribuțiile și drepturile comerciantului care își face publicitatea (identitatea și bunurile sale, calificările, drepturile de proprietate industrială / comercială / intelectuală și premiile sau distincțiile acestuia).

În ceea ce privește publicitatea comparativă, aceasta este definită drept publicitatea care identifică în mod explicit sau implicit un concurent sau bunuri / servicii oferite de acesta. Aceasta este considerată legală dacă îndeplinește următoarele condiții cumulative:

• nu este înșelătoare;
• compară bunuri / servicii care corespund acelorași nevoi / sunt destinate acelorași scopuri;
• compară în mod obiectiv, caracteristici esențiale, relevante, verificabile și reprezentative ale bunurilor / serviciilor (inclusiv preț);
• nu discreditează sau denigrează mărcile / denumirile / semnele distinctive / bunurile / serviciile / activitățile / situația unui concurent;
• în cazul produselor cu denumire de origine, se referă în fiecare caz la produse cu aceeași denumire;
• nu profită în mod neloial de reputația unei mărci / unei denumiri comerciale sau de alte semne distinctive ale unui concurent;
• nu prezintă bunuri / servicii ca imitații ale unei mărci sau ale unei denumiri comerciale protejate;
• nu creează confuzie între comercianți / între cel care își face publicitatea și un concurent sau între mărci / denumiri comerciale / semne distinctive / bunuri sau servicii ale celui care își face publicitate și cele ale unui concurent.

Pentru nerespectarea dispozițiilor referitoare la publicitatea înșelătoare și pentru asigurarea respectării dispozițiilor referitoare la publicitatea comparativă, comercianții și asociațiile sau organizațiile care au interes legitim pot sesiza Ministerul Finanțelor Publice sau, după caz, Consiliul Național al Audiovizualului. Pentru asigurarea respectării dispozițiilor referitoare la publicitatea comparativă și consumatorii pot face sesizări, acestea fiind îndreptate către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. Aceste sesizări pot fi îndreptate fie împotriva unuia sau mai multor comercianți din același sector economic, fie împotriva responsabilului de cod¹, dacă respectivul cod încurajează nerespectarea dispozițiilor legale.

Nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă se sancționează cu amenda de la 3.000 de lei la 30.000 de lei. Alături de amendă, pot fi aplicate următoarele măsuri complementare:

• încetarea publicității înșelătoare sau a publicității comparative ilegale;
• interzicerea publicității înșelătoare sau a publicității comparative care contravine dispozițiilor legale, dacă nu a fost încă adusă la cunoștința publicului, însă acest lucru este iminent.

În plus, Legea prevede două măsuri suplimentare pentru eliminarea efectelor de durată ale publicității înșelătoare sau ale publicității comparative ilegale, și anume:

• publicarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției / hotărârii judecătorești, fie integral, fie în extras.
• publicarea unei declarații rectificative care să conțină datele de identificare ale contravenientului, contravenția săvârșită, data săvârșirii și măsurile dispuse.

Nerespectarea dispozițiilor referitoare la publicarea actelor mai sus menționate este sancționată la rândul său cu amenda de la 6.000 de lei la 60.000 de lei.

Răspunderea pentru încălcarea dispozițiilor Legii privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă revine comerciantului beneficiar al anunțului publicitar, iar dacă acesta nu are sediul social în România, reprezentantului său legal în România.

Nu în ultimul rând, Legea nr. 148/2000 prevede și alte situații, în afara publicității înșelătoare, când publicitatea este interzisă și anume atunci când:

• este subliminală;
• prejudiciază respectul pentru demnitatea umană și morala publică;
• include discriminări pe bază de rasă, sex, limbă, origine etc.;
• atentează la convingerile religioase sau politice;
• aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnității și vieții particulare a persoanelor;
• exploatează superstițiile, credulitate și frica persoanelor;
• prejudiciază securitatea persoanelor sau incită la violență;
• încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător;
• favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse sau distribuite contrar prevederilor legale.

Sursa fotografiei: https://pixabay.com/vectors/deceive-deception-lies-1299043/

¹Orice entitate, inclusiv un comerciant sau grup de comercianți, responsabilă cu formularea și revizuirea unui cod de conduită și cu monitorizarea conformității cu codul de către cei care și-au luat angajamentul de a-l respecta.

• O persoană fizică din Belgia cumpără produse dintr-un magazin online administrat de o societate din România.
• O persoană juridică română (PFA) cumpără produse de pe un website din Germania și le distribuie direct către persoane fizice din afara Uniunii Europene.

În ce situații se plătește TVA și care este cuantumul acesteia?

În prima situație expusă, societatea română care administrează site-ul va factura cu TVA produsele livrate către persoana fizică din Belgia. TVA va fi de 19% și va fi plătit de către cumpărătorul belgian.

Astfel, potrivit art. 275 alin. (5) din Codul Fiscal, locul livrării pentru vânzările la distanţă efectuate din România către alt stat membru se consideră în acest alt stat membru, în cazul în care livrarea este efectuată către o persoană care nu îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de statul membru în care se încheie transportul sau expedierea.

Așadar, în situația vânzării de produse către cetățeanul belgian, locul livrării este în Belgia ținând cont și de faptul că cel care cumpără nu poate furniza societății-vânzătoare un cod valid de TVA.

Ar fi putut deveni o livrare intracomunitară de bunuri dacă ar fi fost îndeplinite cumulativ două condiții:

1. furnizorul român face dovada faptului că bunurile au părăsit teritoriul României și au fost transportate într-un alt stat membru și
2. cumpărătorul comunică vânzătorului un cod valid de înregistrare în scopuri de TVA eliberat de autoritatea fiscală dintr-un stat membru, astfel încât responsabilitatea achitării TVA aferente livrării efectuate de firma din România să revină unei societăți înregistrate în scopuri de TVA în statul membru.

Dacă produsele ar fi fost vândute către o societate din Belgia care are un cod de TVA valid în UE (ce trebuie verificat în baza de date VIES, pusă la dispoziție de Comisia Europeană http://ec.europa.eu/taxation_customs/vies/?locale=ro), magazinul online din România nu ar fi perceput TVA.

Pentru a doua operațiune expusă, potrivit prevederilor art. 277 alin. (1) din Codul Fiscal, locul importului de bunuri se consideră pe teritoriul statului membru în care se află bunurile când intră pe teritoriul european.

Pentru livrările efectuate în afara României, atât în UE cât și în afara UE, operațiunea nu este impozabilă pe teritoriul României, întrucât bunurile nu se găsesc pe teritoriul României când începe expedierea sau transportul, pentru a fi o livrare de bunuri intracomunitară sau un export de bunuri. Prin urmare, la vânzările de bunuri către persoane fizice din afara UE nu se aplică TVA. Totuși, se poate deduce TVA-ul achitat website-ului din Germania pentru cheltuieli conexe (produse/servicii achiziționate pentru a putea efectua vânzările respective).

Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/ldDmTgf89gU

Produsele comercializate în cadrul Uniunii Europene trebuie să îndeplinească și să respecte normele europene în materie de siguranță, sănătate și protecția mediului, indiferent dacă sunt fabricate în afara Uniunii.

Astfel, marcajul CE este obligatoriu în cazul produselor pentru care există specificații UE și care necesită aplicarea marcajului CE.

Fie că vorbim despre producători sau despre importatori și distribuitori, marcajul de conformitate cu normele europene trebuie obținut și aplicat pe produsele comercializate.

Produsele vizate de obligativitatea aplicării marcajului ar trebui să se înscrie în următoarele categorii:

• Dispozitive medicale active implantabile
• Aparate care ard combustibili gazoși
• Instalații de cablu destinate transportului de persoane
• Produse de construcție
• Ecodesign de produse energetice
• Compatibilitate electromagnetică
• Echipamente și sisteme de protecție destinate utilizării atmosferelor potențial explozive
• Explozivi pentru uz civil
• Cazane cu apă caldă
• Dispozitive medicale de diagnostic in vitro
• Ascensoare
• Dispozitive cu voltaj scăzut
• Industria de mașini
• Instrumente de măsură
• Dispozitive medicale
• Echipamente de măsură a emisiei de zgomot în mediu
• Instrumente de cântărire neautomate
• Echipament individual de protecție
• Echipamente sub presiune
• Pirotehnie
• Echipamente radio
• Ambarcațiuni de agrement
• Restricția substanțelor periculoase din echipamentele electrice și electronice
• Siguranța jucăriilor
• Recipiente sub presiune simple

Pentru producători, reglementările de siguranță nu presupun și obținerea unei licențe pentru aplicarea marcajului CE. Spre exemplu, luând situația vânzării online a jucăriilor hand made, un producător ar trebui să urmeze următorii pași:

• să garanteze conformitatea cu toate cerințele aplicabile la nivelul UE;
• să stabilească dacă poate evalua singur produsul sau dacă trebuie să apeleze la un organism notificat (-> se poate consulta baza de date NANDO pentru a găsi organismele din fiecare stat UE). În cazul jucăriilor, organismul din România este Mișcarea Română pentru Calitate (http://www.mrco.ro/);
• să întocmească un dosar tehnic de documentare a conformității;
• să redacteze și să semneze declarația UE de conformitate.

Marcajul CE trebuie să fie vizibil, lizibil și imposibil de șters, poate fi aplicat direct pe produs, pe ambalaj sau chiar pe documentele ce însoțesc produsul.

El trebuie să conțină inițialele „CE” – ambele litere ar trebui să aibă aceeași dimensiune verticală și să nu fie mai mici de 5 mm (cu excepția cazului în care se specifică altceva în cerințele relevante referitoare la produs). Marcajul poate avea forme și culori diferite atât timp cât se respectă indicațiile expuse anterior.

În ceea ce-i privește pe importatori și pe distribuitori, aceștia trebuie să verifice și să se asigure că producătorul (chiar din afara UE) a respectat toți pașii pentru ca respectivele produse să poată fi introduse pe piața UE. Este de asemenea necesar ca documentația tehnică și declarația de conformitate (disponibilă aici – e mai jos) să fie disponibile importatorilor și distribuitorilor.

Dacă importatorii sau distribuitorii comercializează produsele sub numele lor, aceștia preiau responsabilitățile producătorului. În acest caz, ar trebui să aibă suficiente informații cu privire la proiectarea și producția produsului, deoarece își vor asuma responsabilitatea legală atunci când aplică marcajul CE.

RO

DECLARAŢIA „CE” DE CONFORMITATE

• 1. Nr. … [număr unic de identificare a jucăriei (jucăriilor)]
• 2. Denumirea şi adresa producătorului sau a reprezentantului său autorizat:
• 3. Declaraţia de conformitate este emisă pe răspunderea exclusivă a producătorului:
• 4. Obiectul declaraţiei (identificare a jucăriei permiţând trasabilitatea). Include o imagine colorată, suficient de clară pentru a permite identificarea jucăriei.
• 5. Obiectul declaraţiei descris la punctul 4 este în conformitate cu legislaţia comunitară relevantă de armonizare
• 6. Se declară trimiterile la standardele de armonizare relevante folosite sau trimiterile la specificaţiile în legătură cu care se declară conformitatea:
• 7. Acolo unde este cazul organismul notificat (denumire, număr)… a efectuat … (descrierea intervenţiei)… şi a emis certificatul:
• 8. Informaţii suplimentare:
  Semnat pentru şi în numele:
  (locul şi data emiterii)
  (numele, funcţia)(semnătura)

Sursa fotografiei: https://pixabay.com/illustrations/idea-world-pen-eraser-paper-1880978/

După cum spuneam în articolele precedente, utilizarea imaginilor pe website-uri ar trebui să reprezinte un punct de interes pentru deținătorii acestora. În prezenta secțiune ne vom axa exclusiv asupra imaginilor ce conțin (fie în prim-plan, fie în plan secund ori plan îndepărtat) portretul unei persoane. Cum le putem folosi, când le putem folosi, ce probleme ar putea să intervină și cum putem evita intervenirea unor astfel de probleme vei afla în continuarea articolului.

În primul rând, de ce sunt atât de speciale aceste imagini? Cu ce se diferențiază acestea de orice altă imagine în care nu este prezent un portret? Răspunsul este unul relativ simplu, fiindu-ne oferit chiar de lege, în articolul 73 alin. (1) din Codul Civil precizându-se scurt și la obiect faptul că orice persoană are dreptul la propria imagine. Dar ce înseamnă, mai exact, faptul că o persoană are dreptul la propria imagine? Alineatul 2 al aceluiași articol menționat anterior precizează faptul că, în exercitarea dreptului la propria imagine, persoana în cauză poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri.

Se poate observa lesne faptul că legea română acordă o atenție sporită acestui subiect, pe bună dreptate. Deși Codul civil a intrat în vigoare în anul 2009, acesta, urmărind evoluțiile legislative europene (și nu numai), a dorit să preîntâmpine ceea ce avea să fie boom-ul tehnologic. În ziua de astăzi, oricine poate deține un telefon ultra-performant, cu HDR automat, ISO adaptativ, zoom optic și digital ori stabilizator de imagine încorporat. Videoclipurile 4k nu se mai văd doar în cinematografe, ci apar pe micile ecrane aflate în mâinile copiilor ce se joacă în fața blocului. Digitalizarea și evoluția constantă a tehnologiei a permis un acces mult mai liber la dispozitive care permit captarea, înregistrarea și redarea imaginilor. Ceea ce în trecut făceau doar profesioniștii, acum se poate face de către oricine are interesul și dispoziția financiară de a face așa ceva. Menționăm faptul că aici nu ne referim la calitatea produsului finit, ci pur și simplu la acțiunea de a realiza o fotografie, de a înregistra un videoclip la o rezoluție înaltă.

După cum spuneam anterior, legiuitorul a decis să adopte o serie de reguli care să permită o decelare mai clară a limitelor dintre dreptul la viață privată și celelalte drepturi. Astfel, în primă fază, captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia, poate fi considerată o atingere adusă vieții private! De asemenea, difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză poate fi considerată o atingere adusă vieții private! În aceeași categorie intră și situațiile în care sunt difuzate materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, rezultatele unei autopsii, unei operații, dacă nu s-a obținut în prealabil acordul persoanei.

Aceeași regulă a necesității obținerii consimțământului persoanei al cărei portret apare într-o imagine este prevăzută și în Legea nr. 8/1996, la articolul 89, în următoarea manieră: Utilizarea unei opere care conţine un portret necesită consimţământul persoanei reprezentate în acest portret. Din cele spuse până în acest moment, regula este evidentă: folosirea unei imagini în care apare portretul unei persoane, fără a obține în prealabil consimțământul acesteia, este nelegală.

După cum bine știm, orice regulă are și excepții, iar regula de mai sus se supune în totalitate acestui raționament. În această ordine de idei, atunci când însuşi cel al cărui portret este captat pune acea imagine la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea unei astfel de imagini este prezumat, nefiind necesar un acord scris. Această excepție vine în ajutorul nostru în situația în care trebuie să punem în balanță două drepturi concurente: dreptul la viață privată și dreptul la liberă exprimare. O altă situație în care nu este necesar consimțământul persoanei vizate este situația în care persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remuneraţie pentru a poza pentru acel portret.

Deși aceste excepții par destul de permisive, trebuie totuși să avem atenția sporită și să nu uităm faptul că există și alte reguli pe care trebuie să le respectăm. Spre exemplu, dacă într-o imagine apare un model cunoscut, am putea spune că ne prevalăm de ultima excepție menționată anterior și nu vom avea nevoie de acordul persoanei respective. Corect. Dar cu siguranță vom avea nevoie de acordul persoanei care a realizat fotografia respectivului model! Excepțiile expuse anterior se referă strict și exclusiv la consimțământul persoanei ce apare în fotografia ori imaginea în cauză.

Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/QM_LE41VJJ4

După cum am spus în articolul precedent, respectarea drepturilor de autor ar trebui să fie una dintre prioritățile deținătorilor de website-uri întrucât pierderea din vedere a acestui aspect poate avea repercusiuni apreciabile. Fie că vorbim despre etapa incipientă, aceea a creări website-ului, ori despre un website cu vechime în mediul online, modalitatea în care sunt prezentate fotografiile ori imaginile pe interfața online ar trebui să reprezinte un punct de interes pentru administratorii ori deținătorii acestora.

Dar despre ce anume este vorba, în concret? Care sunt chestiunile ce necesită o aprofundare specifică? În alte cuvinte, cum folosim imagini și să respectăm în același timp drepturile de autor? Un principiu bine întipărit în peisajul juridic este următorul : nimeni nu poate invoca necunoașterea legii! Adică, nimeni nu poate spune ”ah, păi știți, eu nu am știut!”. Nimeni nu va putea lua în considerare o astfel de afirmație, întrucât, se presupune ca toată lumea cunoaște legea, nu? Să nu spuneți că nu v-am spus!

Revenim acum asupra subiectului principal, respectiv, drepturile de autor în mediul online. Având în vedere faptul că modalitatea de prezentare a produsului reprezintă un element esențial ce influențează perspectiva din care este perceput produsul (prima impresie contează!), iar în cele din urmă aceasta se reflectă în vânzările respectivului produs, profesioniștii au încercat dintotdeauna să își prezinte oferta într-un mod cât mai atractiv. Odată cu transferul afacerilor în mediul online și având în vedere caracterul extrem de volatil al acestui mediu, imaginile au devenit un element fără de care pur și simplu nu se poate. Orice website (inclusiv acesta pe care navighezi acum) este îmbrăcat frumos, să arate cât mai bine. Produsele sunt expuse sugestiv, cu imagini care atrag privirea. Faptul că o imagine ”fură” privirea este în general un lucru bun, acesta este scopul urmărit până la urmă, dar faptul că există posibilitatea ca imaginea respectivă să fi fost la rândul ei ”furată”, s-ar putea să păteze definitiv imaginea website-ului.

Acestea fiind zise, cum putem utiliza imaginile, respectând totodată legea? Da, exact, legea aceea pe care oricum ”se presupune” că o știm cu toții. În continuare, relatăm succint câteva aspecte ce ar trebui avute în vedere:

1. Nu prelua imagini găsite pe internet pur și simplu! Aceasta este regula numărul 1. Dacă nu știi cum a ajuns imaginea aceea acolo, cine este deținătorul drepturilor de proprietate intelectuală asupra acesteia și alte informații relevante, cel mai bine ar fi să te bucuri de frumusețea respectivei imagini, dar să o ții departe de website-ul tău.
2. Înainte să folosești imaginea, obține acordul autorului sau proprietarului ei de a o expune pe website-ul tău! Aceasta nu este o regulă. Este un principiu.
3. Nu elimina watermark-ul de pe o imagine! O altă chestiune esențială. Watermark-ul a fost plasat pe imagine tocmai pentru a semnaliza faptul că deținătorul drepturilor de autor asupra acesteia nu dorește reutilizarea ei fără acordul său. Eliminarea watermark-ului și utilizarea imaginii trunchiate ori alterate nu ar face decât mult mai mult rău. Conform articolului 88 alineatul 2 din Legea nr. 8/1996 dacă numele autorului figurează pe exemplarul original al fotografiei, el trebuie să fie menţionat şi pe reproduceri.
4. Dacă ai văzut imaginea pe un alt site, nu înseamnă neapărat că o poți folosi și tu. Aici ar putea exista două variante. Prima variantă: acea imagine este utilizată pe un anume website în mod legal, în urma obținerii acordului deținătorului drepturilor de proprietate asupra acesteia și în urma achitării contravalorii specifice utilizării. Chiar și în cazul în care deținătorul respectivului website ar spune ”o poți folosi, îți dau eu voie”, tot nu ar trebui să o folosești. Cel mai probabil el are doar dreptul de a utiliza imaginea pe website-ul său și nu poate decide el însuși ce se întâmplă mai departe cu aceasta. Cea mai bună variantă ar fi să întrebi de la cine a obținut acordul pentru utilizarea respectivei imagini, pentru ca mai apoi să îl poți obține și tu. A doua variantă: și acel website a ”preluat” și utilizat imaginea respectivă fără să dețină un astfel de drept, deci dacă ”furi” de la un hoț, asta nu te face super-erou. Ba chiar mai rău, există posibilitatea ca el să nu fie depistat, dar tu să fii. Și cine va suporta consecințele în acest caz? ”Dar eu nu am știut…am crezut că…” – am explicat anterior puterea doveditoare a acestei afirmații.
5. Să nu crezi că ”nu o să afle nimeni”. Într-adevăr, internetul este imens. Cu greu am putea spune că acesta poate fi ținut sub control. Dar pe cât este de vast, pe atât este de transparent! Cum noi putem accesa în câteva secunde un site asiatic, unul american sau unul african, la fel și alții pot accesa site-urile noastre. În vremurile noastre există servicii online extrem de bine puse la punct care îi ajută pe deținătorii drepturilor de proprietate intelectuală să urmărească eventualele utilizări fără drept ale operelor lor. Astfel de instrumente sunt des utilizate în zilele noastre. La o distanță de câteva click-uri și până în momentul în care cana de cafea atinge masa, o persoană poate afla, unde, cum, pe ce adresă adresă web și de când este utilizată fără drept o anumită imagine. Mai apoi, la distanță de câteva zile vei primi și o notificare. Dacă urmezi sfaturile expuse mai sus, scazi drastic șansele de a primi o asemenea notificare în care să ți se spună cu lux de amănunte cum ai încălcat drepturile de proprietate intelectuală ale unei alte persoane și care este costul total al acestei încălcări.
6. Mare atenție la imaginile ce conțin chipurile unor persoane! Având în vedere că acest subiect este unul mai sensibil și cu un caracter mai aparte, am pregătit un articol special dedicat acestei chestiuni. Îl poți găsi aici.
7. Ne oprim totuși cu sfaturile aici, dacă vrei să afli mai multe, aruncă o privire aici. Te putem ajuta rapid într-o problemă care poate deveni destul de serioasă. Dacă ai întrebări sau nelămuriri, suntem la un click distanță!

Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/5fNmWej4tAA

Aflați în plină eră a digitalizării comerțului, asistăm în ultima perioada la așa-numitul fenomen ”online transitioning”, adică, din ce în ce mai multe afaceri din aproape toate domeniile existente pe piață se mută din offline în online. Cetățeanul contemporan preferă să își vizualizeze produsele pe care și le dorește online, iar după câteva click-uri și la câteva zile distanță, produsele îi sunt livrate la ușă. Această schimbare de mentalitate socială a fost reperată rapid de către comercianți care au înțeles că bătălia adevărată în acest moment este online.

Totuși, în verva continuă și în scopul obținerii unei poziții online cât mai avantajoase în raport cu ceilalți competitori de pe piață, unele persoană uită (sau pierd din vedere) elemente esențiale, care, deși la o primă vedere ar părea minore, chiar insignifiante, la o analiză mai atentă am putea ajunge la concluzia că un astfel de detaliu considerat minuscul poate crea o problemă mult mai mare decât era așteptat. În prezentul articol ne vom opri asupra unei probleme uzuale, des trecută cu vederea, și anume: drepturile de autor asupra fotografiilor ori asupra imaginilor. Da, acel ”copyright” despre care toată lumea a auzit dar aproape nimeni nu știe exact în ce anume constă.

În primul rând, când vorbim despre mediul online, ne referim la tot ceea ce înseamnă social media, bloguri, forumuri, publicații online, site-uri de vânzare ori de prezentare etc. Atât timp cât o imagine este prezentată pe un website, fără a fi indicată sursa, autorul sau alte date relevante, poate fi vorba de o încălcare a drepturilor de autor ale unei persoane indiferent de platforma unde s-a concretizat publicarea respectivei imagini.

Dar ce anume sunt aceste drepturi de autor? Într-o formulare succintă, drepturile de autor reprezintă ansamblul prerogativelor legale de care se bucură autorul cu referire la opera creată de el. În alte cuvinte, copyright-ul reprezintă dreptul fiecărui autor de a hotărî soarta propriei creații. În acest sens, autorul operei hotărăște când o aduce la cunoștință publică, în ce formă, cât o menține expusă, eventual cine are dreptul să o utilizeze. Într-un limbaj metaforic, autorul unei opere are tot dreptul să spună ”asta e opera mea și fac ce vreau cu ea!”.

În România există o lege care reglementează aceste raporturi, respectiv Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Conform acestei legi este considerat autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. Atât de simplu încât pare banal. Și ar fi într-adevăr simplu, dacă nu ar fi de fapt extrem de complicat!

Conform articolului 7 din Legea menționată anterior, Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, iar mai apoi la litera f) din enumerare sunt menționate operele fotografice. În alte cuvinte, fotografiile cad sub incidența Legii! Mai cu seamă utilizarea lor fără a respecta prevederile legale în materie.

”Copyright-ul” are în componența sa alte două tipuri de drepturi: drepturile morale și drepturile patrimoniale. Diferența esențială dintre cele două atribute ale dreptului de proprietate (asupra unei imagini) este aceea că drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări. Printre drepturile morale prevăzute de lege, putem enumera:

• dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică;
• dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
• dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică;

• dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;
• dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.

Prin drepturi patrimoniale se înțeleg acele drepturi distincte de cele enumerate anterior și exclusive ale autorului de autoriza, respectiv de a interzice:

• reproducerea operei;
• distribuirea operei;
• importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate, cu consimţământul autorului, după operă;
• închirierea operei;
• împrumutul operei;

• comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
• radiodifuzarea operei;
• retransmiterea prin cablu a operei;
• realizarea de opere derivate.

Un alt element esențial la care face referire Legea 8/1996 în ceea ce privește domeniul drepturilor de autor privind operele fotografice este dreptul de suită. Astfel, autorul unei opere originale de artă grafică sau plastică ori al unei opere fotografice beneficiază de un drept de suită, acesta reprezentând dreptul de a încasa o cotă din preţul net de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări de către autor. Mai mult decât atât, autorul operei are și dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa.

Aceeași Lege 8/1996 prevede totuși și o serie de excepții, adică, situații în care sunt permise utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștință publică, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații. Totuși, există și o condiție a unei astfel de utilizări, respectiv, această utilizare să fie conformă bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor.

Cu titlu de exemplu, este permisă reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice. În acest context, există totuși o limitare: dacă imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale, atunci o astfel de reproducere nu este permisă!

În toate cazurile în care este reprodusă o operă grafică, trebuie să se menţioneze sursa şi numele autorului, cu excepţia cazului în care acest lucru se dovedeşte a fi imposibil, iar în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menţioneze obligatoriu şi locul unde se găseşte originalul.

Nerespectarea drepturilor de autor poate atrage răspunderea în materie civilă a persoane care nu a respectat prerogativele de proprietate ale altei persoane asupra unei opere. Această răspundere nu este una tocmai ușoară, întrucât, daunele pecuniare la care este îndreptățit deținătorul drepturilor de proprietate asupra imaginii ori a fotografiei se pot ridica la sume cu surprinzător de multe zerouri. Dacă dorești să afli care sunt condițiile în care poți utiliza o opera fotografică pe site-ul tău, te invităm să lecturezi rapid și articolul special dedicat acestui subiect.

Sursa fotografiei: https://unsplash.com/photos/9XfSFjcwGh0